Piata muncii in Moldova sau unde is absolventii din Romania!

         Multi, multi ani in urma, cand au revenit primii absolventi din Romania putini din ei isi gaseau de lucru in Moldova. Cei care au avut parinti mai descurcareti s-au aciuat de bine de rau. Ceilalti umblau someri cu lunile si anii. Multi din ei au fost nevoiti sa se angajeze la joburi net inferioare studiilor – doar sa aiba si ei o vechime in munca. Umiliti in propria lor tara au fost absolventii din Romania.

     Toti stiu ca atunci, cand mergi sa te angajezi dupa facultate – angajatorii iti reproseaza ca nu ai experienta de munca. Parca asta nu este evident!. Fetele mai stiu ca al doilea motiv de refuz la angajare este – ca „in timpul apropiat te vei casatori si vei pleca in concediu de maternitate”. Absolventii din Romania stiau si al treilea motiv de refuz – cunostintele din Romania sunt inutile in Moldova, caci aici totul e diferit. Si in mare parte asa si a fost, iar in multe privinte asa si a ramas.

     Din colegii mei din Cluj-Napoca la Chisinau au revenit aproape toti. Eram visatori si entuziasti – ca tara are nevoie de noi!!! In doi, trei ani – spiritele s-au calmat si principiul „in rand cu lumea” a inceput sa se faca vizibil si printre noi. Oamenii cu „experienta vasta de viata” incercau din rasputeri sa ne dea la brazda.

     Ca o alternativa erau proiectele internationale, dar angajarea in aceste proiecte ori in organizatii internationale din Moldova a fost si a ramas o prioritate a fostii nomenclaturi, care evident este de sorginte sovietica (copiii copiilor lor). Ati deschis vreun anunt de angajare in proiectele internationale? Ati observat ca mai in toate e necesara experienta de la 2 la 10 ani fie intr-o organizatie internationala, fie intr-un proiect international, fie intr-un minister de resort (!!!) ?

     Primul din tara a plecat …sa il numim „Alic”. A plecat in Franta. Dupa 2 ani de lucru in Parlamentul RM, el a spus ca in tara asta nu are viitor, ca totul se vinde si se cumpara si ca el nu mai crede in oameni.

      Asa, unul cate unul au plecat mai toti. Multi din absolventii din Romania au revenit in Romania, caci ea oferea un trai decent. Moldova oferea doar un singur lucru – lupta pentru existenta  din toate considerentele: financiar, profesional, national, lingvistic etc.

      Astfel, cu anii din Clujeni in Moldova au ramas o mana de oameni. Unii au reusit sa se impuna in domeniul didactic, altii au devenit avocati, altii lucreaza ce-o fi, doar sa castige un ban. Iar unii s-au dat total la brazda si avand nanasi mai „puternici” au ajuns business-mani sau in fotoliu de parlamentar si au reusit prin abuz de putere si jocuri ticaloase sa ingenuncheze un popor intreg, aducandu-l la sapa de lemn. Ma mandresc ca majoritatea colegilor mei nu au fost precum a fost „finul”!

    La momentul actual mai mult de 1/3 din romanii din Moldova sunt plecati peste hotare. Multi din ei emigranti cu acte in regula, altii, care au plecat mai demult au devenit deja cetatenii tarilor gazda. Asa, prin strategii clare de „saracire” a populatiei din Moldova pleaca anume vorbitorii de limba romana, populatia bastinasa.

     In timp ce Rusia de zeci de ani investeste in proiecte de business si baga milioane in propaganda, Romania reconstruieste gradinite, scoli si spitale. Deoacamdata in razboiul informational din Moldova, Rusia invinge.

    As fi vrut sa nu fac aluzie la actuala alianta de guvernare, dar asociatiile se impun oricum.

      Situatia actuala din Moldova imi aminteste de  un caz ce mi s-a intamplat cu vreo 15 ani in urma. Eram in cautare de lucru.

Pe piata a aparut un investitor nou din Rusia cu un proiect grandios si cineva mi-a sugerat  sa candidez la concursul organizat de acest investitor pentru postul de jurist-consult. Asta era pe timpul cand pe la noi salariile se plateau nu tocmai lunar, iar marimea acestora era deloc suficienta. Am depus CV, am venit la concurs. Am trecut. Sa lucrezi pentru straini era intotdeauna mai convenabil in Moldova, deoarece la intreprinderile mixte sau cu capital strain salariile erau net superioare decat la intreprinderile locale.

     Dupa angajare am aflat in ce consta proiectul – infiintarea primei case de vanzari din R.Moldova. Pentru necunoscatori – asta ar fi o societate comerciala care are contract de exclusivitate pentru plasarea publicitatii cu anumite posturi TV. Toti furnizorii de publicitate de pe piata, respectiv, vor putea plasa publicitatea la acele postruri Tv doar prin intermediul acestei Casei de vanzari.

  Nu mi-a placut ideea, caci se incerca instaurarea monopolul privind plasarea publicitatii, iar acumularea capitalului in mainile unei  singure companii intr-o tara mica precum Moldova, dupa mine, era un exemplu cras de concurenta neloiala. Incercand sa abordez subiectul am fost asigurata: ca asa se procedeaza in toata Europa; ca asemenea „case de vanzari ” sunt o practica respectabila in economia de piata si tarile democratice; ca acelasi investitor a cucerit deja piata din Giorgia si din Ukraina. Am verificat si info si-a gasit confirmare.

Eiiii, mi-am zis, cred ca eu ceva inca nu pricep. Hai sa vedem.!! (multe peripetii incep anume cu fraza asta!!)

    Peste vreo 2 luni pe interior a inceput un conflict dintre directori. Eu fiind unicul jurist m-am trezit incoltita de toate partile beligerante. Atunci, mi-am spus sa citesc mai multe despre investitorul pentru care eu lucrez si …am regretat ca nu am facut-o mai devreme. Da, acelasi investitor a cucerit piata publicitatii si in Georgia si in Ukraina si era un scenariu unic aplicat peste tot. La venirea pe piata era angajata cea mai puternica echipa de specialisti locali. Criterii de angajare erau: profesionalism, perseverenta, reputatie, onestitate. Salariile erau bune. Dupa ce lucrul cel mai greu era realizat, piata fiind sparta si controlata – toata echipa „nationala” de super-specialisti zbura afara, cand mai frumos, cand mai putin frumos. In locul lor erau puse persoane din Rusia ori obediente. Misiune incheiata!

     Cand am povestit colegilor mei despre experienta celor din Georgia si Ukraina – mi-au zis ca nu am dreptate, ca lor nu li se va intampla asa, ca ei sunt o exceptie. Iar peste cateva luni cand s-a executat scenariul intocmai in ceea ce ii priveste – au ramas oricum surprinsi ….

    Se zvonea ca afacerea era „crashuita” de guvernarea de pe atunci, personal de Dl.Voronin.  Aceasta afacere a trecut mai tarziu in mainile lui Plahotniuc sau el doar si-a legalizat ceea ce de la bun inceput era a lui. Asta deja nu stiu. Ceea ce, insa, stiu precis este ca repercusiunile acelor actiuni piata publicitatii si audiovizualul din Moldova o resimt pana acum.  Poate in tarile mari si cu o democratie dezvoltata – aceasta schema cu casele de vanzari are efecte pozitive asupra tuturor jucatorilor pietii – furnizori, agentii de publicitate, posturi Tv si radio, dar Moldova ii tara aparte si pentru audiovizualul autohton aceasta „centralizare” a pietii publicitare a fost si ramane nefasta. Cateva luni am contribuit si eu, in necunostinta de cauza, la instaurarea acestei  orori. Lucru pe care il regret si mi-l reprosez in fiecare zi.

     Asa cum tacticele lor comerciale ei des le aplica si in politica, toti cei care colaboreaza activ in proiectele de „investitii si binefacere” cu tenta politica pro-ruseasca in Moldova au o singura solutie pentru a nu fi trecuti la rebut si anume – sa faca tot posibilul sa fie utili stapanului, sa fie necesari stapanului, sa fie INDISPENSABILI!!

Perpetuum mobile – care vasazica!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s